Bucovu blog
10 Dec 2010

O iubire romantic?

Author: bucovu | Filed under: Diverse

Articol publicat in: Cultura


O iubire romantic?

O sear? mirific?. Lun? plin?. Stele. Mii de stele. Puzderie… Pe Calea laptelui se plimb? îngerii. ?i liliecii ling mierea serii. M? întâlnesc cu Miruna din întâmplare. A r?mas tot fragil?. Cred c? n-are mai mult de 14 ani. O copil?.
Suntem la ?ar?, în vacan??.
O invit la o plimbare prin p?dure.
Ea are privirea tulbure. Am pus mâna pe obrazul ei ?i arde toat?. E o vâlv?taie. O tor?? cu fl?c?ri nev?zute. ?i frumoas? ca o regin?. Prive?te gale? la mine si m? întreab? :
-Unde m? duci ?
Eu tac ?i o prind de mân?. Unde s-o duc ? În Paradis ! Dar nu vreau s?-i spun. P?durea tace. Doar un vânt cald trece prin frunzele verzi. Noaptea p?durea pare a fi un monstru.Copacii au chipuri deavole?ti. Iarb? mare. Poiene de vis. Ce frumos miroase a flori : didi?ei, maci s?lbatici, ?i aglice… Cânt? în dep?rtare un corn. Dulce cânt? peste aceste t?ceri. Ca un glas de flaut.
Miruna tace ?i a?teapt? r?spunsul.
-Te întreb, unde m? duci ?
-Aici, zic, aici în aceast? poian? ! Aici e Paradisul…
Ne-am culcat în n?me?ii ierbii. Cu fa?a în sus. Priveam cerul, luna, stelele… Vântul cald ne mângâia fe?ele. Miruna tace. Se gânde?te. Într-un târziu îmi zice :
-Prost mai e?ti ! A?a a gândit Dante Paradisul ?
Miruna are ochii mari, gene lunguie?e, sprâncene subtiri, desenate parc? sub fruntea ei împodobit? cu bucli?oarele aurite ale p?rului.
-Miruna, Dumnezeu când te-a f?cut a pus în tine toate minunile lumii, îi zic. ?i ea tace. Prive?te-n sus ?i se gânde?te.
-A?tept totu?i r?spunsul, zice.
-Care r?spuns ?
-?la cu Paradisul…
?i n-am mai rezistat. Am îmbr??i?at-o ?i am s?rutat-o pe ochi. Îi ardeau ?i ochii. Dup? o pauz? începe s? plâng? din senin. Îi sorb lacrimile. Sunt s?rate ?i dulci. Licoarea lor m? îmbat?. Trece un fo?net lin prin p?dure. Ea se scutur?. O stea cade undeva peste orizont ?i cade spânzurat? printre copaci. Fo?netul se-nte?e?te. M? ia în bra?e ?i se face prunc lâng? mine. Arde toat?. Miruna e flac?r?. De-ai sc?p?ra o piatr? pe ea ar lua foc p?durea. I-am r?spuns si eu. Am luat-o în bra?e si-am strâns-o tare la piept. Deodat? parc? s-a trezit dintr-un vis ?i a strigat tare :
-Nuuuu !
?i a s?rit de lâng? mine ca o tigroaic?.
Nu mi-am dat seama ce-a vrut s? spun? cu ,,nuuuul’’ ei. Cu ce-am sup?rat-o, m? întrebam eu în sinea mea.
-Domnule, sare ea în picioare, are dreptate mama…
-Ce-i cu maic?-ta ?
-P?i uite ce e, zice, tu, fat?, zice mama, s?-?i por?i de grij? c? via?a este f?cut? dintr-un amestec de bine ?i de r?u ?i dac? nu-?i dai seama unde e binele si r?ul, o p??e?ti ! Faci ca fata popii, vii cu burta la gura acas? ! ?i-?i nenoroce?ti viitorul…
Începui s? râd. Disp?ruse Miruna aceea dulce, disp?ruse toat? frumuse?ea ?i fericirea din ea. Era lupta dintre pasiune si ra?iune. Vechea lupt? dintre materie ?i spirit. Adica Platon cu Aristotel în duel.
-Miruna, o rog eu, vino lâng? mine. Eu n-am s?-?i fac niciodat? vre-un r?u. Dac? ai încredere în mine, te rog vino lâng? mine ! Începusem a?a de frumos o pove?te de dragoste… Hai s-o continuam…
?i a venit lâng? mine. S-a a?ezat iar pe iarb?. I-am pus mâna în dreptul inimii ?i i-am sim?it sânii cum se zb?teau. Am s?rutat-o ?i am mângâiat-o pe p?r ?i pe obraji. St?tea ca o pisicu?? cuminte lâng? mine. I-am descheiat nasturii bluzei ?i am tras-o pe gât jos. Sânii ei abia mijau, precum corni?ele unui miel. I-am s?rutat mameloanele ca pe dou? mere ro?ii ?i fata s-a ru?inat ?i s-a b?gat mai mult în mine. I-am tras apoi fusta ?i ce mai avea pe ea ?i am luat-o în bra?e, a?a despuiat?. Ardea toat?. I-am s?rutat nudul crud de feciar? p?rticic? cu p?rticic?, apoi pântecele, picioarele… ?i ea n-a mai zis nimic. ?i-a b?gat nasul în pieptul meu ?i mi-a zis :
-Ce frumos miro?i tu a b?rbat…
-Si tu a floare, i-am zie eu.
Miruna m-a cuprins în bra?e ca o vraja ?i mi-a zis :
-Hai s? adormim a?a ! ?i m-a s?rutat cu buzele ei de pisicu??.
?i-am acoperit-o cu corpul meu ?i ea, ca o iedera , s-a încol?cit pe mine ?i am adormit…
Când ne-am trezit, i-am soptit Mirunei la ureche :
-Miruna, ?sta e Paradisul !
Noaptea se adâncise în întunecimea ei. Ap?ruse luceaf?rul de ziua. P?durea dormea ca un monstru uria? pe capul dealului ; jos in Valea Seac?, se-auzea apa clipocind ?i pe luciul ei dansau ar?t?rile nop?ii : luna, stelele, luceaf?rul, calea lacteee, tot cerul parca se sp?rsese ?i c?zuse în ap?.
?tii ce , îmi zice Miruna, pentru c? acum te cunosc- ?i-?i tr?gea bluza pe ea- am curajul s? stau cu tine nop?i întregi pentru ca e?t un b?iat bun.
Se auzeau cocosii cântând.
Am plecat cu Miruna spre sat. De mân? ca doi copii.
Apoi s-a terminat vacan?a de var? ?i n-am mai v?zut-o.
A ramas doar visul ?i o poveste…
10 décembre 2010 Ion Ionescu -Bucovu

Share on FacebookShare on Facebook

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)