Bucovu blog
9 Ian 2011

EMINESCU LA A-161-A ANIVERS?RE DE LA NA?TERE

Author: bucovu | Filed under: Diverse

Articol publicat in: Cultura


EMINESCU LA A 161-A ANIVERSARE DE LA NA?TERE

Acum la mijloc de ianuarie se petrec 161 de ierni de când Mihai Eminescu a c?zut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc.De atunci pân? ast?zi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare c? orice cuvânt în plus este de prisos.
?i totusi…
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualit??ii române?ti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de str?b?tut un drum anevoios, pân? la tragic, între anii acumul?rilor ?i forma?iei filozofice ?i ?tiin?ifice, apoi chinui?ii ?i amenin?a?ii ani de slujba?, în sfâr?it, neîndupleca?ii ani care i-au m?cinat existen?a fizic?, în ultima parte a vie?ii, pr?bu?indu-l definitiv.
Despre via?a lui s-au spus vrute ?i nevrute.
A?a zisele pete gri din via?a lui au fost discutate ?i paradiscutate.
De la ,,Mai potoli?i-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocit? ?esut? în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-Ungar, f?cându-l nebun, ?i pân? la injec?iile cu mercur care i-au distrus via?a, Eminescu a trecut printr-un h??i? al vie?ii greu de imaginat. S? fi fost societatea ,,Carpa?i” cauza care cerea Ardealul, mobilizând mii de români? Sau fulminantele lui articole din ,,Timpul” împotriva Imperiului? S? fi ac?ionat unii dintre junimi?ti ca spioni ai Imperiului? Sau Maiorescu s? fi jucat un rol dublu? Pe deoparte s?-l ajute pe Eminescu ?i pe de alt? parte sa-l incrimineze? Eu nu ?tiu cum s-au suprapus ni?te coinciden?e peste via?a lui. Cum se face c? pe 8 iunie 83 e luat pe sus ?i b?gat în ospiciu ?i imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe rela?iile diplomatice cu România, Bismark amenin?? cu r?zboiul, executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiar? amenin?? cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia sus?ine c? pân? în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatit?, mai târziu o enterocolit?, urmat? de o artrit?, boli care n-au avut nicio leg?tur? cu infec?ia luetic?.
Pe timpul vie?ii lui s-a vorbit c? ar fi luat un sifilis de la Veronica, care ?i ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofi?erii pe care-i sluja ca infirmier? în Ia?i la 1877 .De altfel povestea a auzit-o ?i Veronica care, dup? moartea lui, se sim?ea c? e privit? r?u de toat? lumea, fapt ce o face s? plece din Bucure?ti la V?ratic ?i, dup? aproape patruzeci de zile s? se otr?veasc?. Augustin Z.N. Pop dezminte asemenea poveste. Alta era rela?ia dintre ei. Ca dovad? c? Veronica îl ia bolnav de la Henrieta de la Boto?ani ?i-l aduce în Bucure?ti pentru îngrijiri. Mult timp stau împreun?, merg la spectacole de teatru, la plimbare etc. O fotografie descoperita decurând îi arata amici, fotografia?i într-un grup de arti?ti, unde este ?i Caragiale. Aici îns? vedem un Eminescu lânga Veronica distrus de boal?, tras la fa?? cu o mare musta?? în strachin?, pe cap cu o p?l?rie cu pamblic? într- un costum alb.
Cred c? Eminescu-omul, via?a lui, e greu de descifrat dup? 161 de ani. Mai bine s? l?s?m m?rturiile contemporanilor care l-au cunoscut s? vorbeasc?.
El nu a ap?rut pe un sol arid. În familia lui era o efervescen?? cultural?. Se vorbeau câteva limbi, c?minarul avea o bibliotec? bogat?. ?i mai presus de orice voia ca fiii lui s? înve?e carte. Apoi mam?-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta ?i îi încânta cu snoave, proverbe ?i eresuri. ?i copilul Eminescu a îndr?git natura Ipote?tilor, p?durea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, pris?carii, ?apinarii.
Apoi la Cern?u?i a avut norocul s? dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii pa?i spre o lectur? solid?. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba rom?na la care st?tea în gazd?. Aici l-a numit ?i bibliotecar peste biblioteca gimnazi?tilor. Primele poezii ale înainta?ilor le-a citit ?i r?scitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul ?i acum se îndr?doste?te de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade ?i mai presus de to?i, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme ?i le înoie?te, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovad? c? dup? ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de gimnaziu ?i pleac? aiurea hoin?rind cu trupa de actori prin ?ar?. Acum înflore?te erosul. Era la vârsta când iubirea d? în floare. Iubirea ?i aventura pun st?pânire pe el. Colind? ?ara cu trupele de actori, se emancipeaz?, discut? cu arti?tii, devine chiar artist în ,,R?zdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.
Un rol de seam? în via?a lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist. Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Cr?esc, îl prime?te cu bra?ele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumi?i ai Universit??ii vieneze. ?i ceea ce este hot?râtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare” a primelor crea?ii de valoare: ,,Venere ?i Madon?” ?i ,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informeaz? imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele crea?ii ale necunoscutului poet.
Un capitol aparte din via?a lui este epoca veronian?, femeia care-i captiveaz? toate sim?urile ?i scrie cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura român?.
De aici încolo incepe calvarul. Venind în ?ar? este supus unor vicisitudini politicianiste. Dar ,,Timpul” devine tribuna lui de lupt? împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseser? aceast? ?ar?.
Dup? 1883 via?a lui penduleaz? între reverie ?i durere.

Eminescu este ?i r?mâne zeul tutelar al românilor.
Asemenea Luceaf?rului, el a ap?rut pe bolta literelor române?ti la o r?scruce de drumuri ?i de timpuri. Totul se rezum? la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ie?irea ei din ciunismul ?i pumnismul timpului, aplecare spre produc?iile populare, spre limba poporului care se articuleaz? cu limba literar?. Vine apoi Junimea care ridic? limba din marasmul produc?iilor de duzin? ?i-i scoate la iveal? pe Slavici, Caragiale, Eminescu ?i Creang?. Nu întâmpl?tor unul e romancier, altul dramaturg, altul poet ?i ultimul povestitor. Patru genuri în care literatura român? exceleaz?.

Eminescu a sim?it, a auzit si a v?zut enorm ca ?i Caragiale.
Dintr-o târf? el a f?cut o madon?, dintr-o banal? balt?, un lac de vis, dintr-o poian?, un om?t de iarb?.
La el noptile se topesc în argint ?i aur. P?durea se transform? în templu. De fapt toat? natura e un templu.
Cromatica privirii lui e aparte, dominat? de alb, galben ?i albastru. El vede prin cea?? unghiurile închise unde se ?ese p?iejeni?ul. La el lumea mic? a gâzelor este o lume mirific?, umanizat? ?i plin? de miracole.
Poezia lui de dragoste este litanie. Dorul ?i dragostea sunt cele dou? sentimente care-l obsedeaz?.

Cred c? tineretul, at?t de mult dep?rtat de poezia lui Eminescu, ar trebui s? se întoarc? la izvoarele lui. L-ar sp?la de zgura prezentului.

Ion Ionescu -Bucovu

Share on FacebookShare on Facebook

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)